Cum să vorbim în public – PRINCIPII ESENTIALE –


–         Vei reuşi daca vei încerca

–         Cîştigă încrederea în sine şi curajul de a gândi calm şi clar.

–         Daca vei exersa vei persevera.

–         Orice discurs public cu adevarat reuşit trebuie să se caracterizeze printr-o doză de emoţie.

–         Începe cu o dorinţă puternică şi îndîrjită.

–         Urmează scopul cu perseverenţă.

–         Trebuie tot timpul să vă gândiţi   la ce înseamnă pentru voi obţinerea acestei abilităţi.

–         Trebuie pornit la drum cu entuziasm pentru a ajunge triumfători.

–         Fixaţi-vă o anumită seară pe săptămână în care să citiţi.

–         Să ştii exact despre ce vreţi să vorbiţi.

–         Aveţi încredere în voi.

–         Pentru a capăta curaj, purtaţi-vă ca şi cum aţi fi deja curajos, cu o voinţă de fier, şi cu siguranţă curajul va înlocui teama.

–         Înainte de a vă adresa publicului e bine să trageţi aier în piept vreme de treizeci de secunde.

–         Apreciaţi-vă la adevărata valoare.

–         Vorbiţi încrezători de parcă toată lumea aceea v-ar datora bani. 🙂

–         Nu vă încheiaţi şi descheiaţi nervos nasturii de la haină, nu vă jucaţi cu inelul şi nu vă frecaţi mâinile.

–         Atacaţi-vă temerile.

–         Concentraţi-vă.

–         Investiţi suflet în mesaj.

–         Vorbiţi ca şi cum aţi fi hotărâţi să îl transmiteţi.

–         Exersaţi, exersaţi, exersaţi.

–         Pentru a dezvolta încrederea în voi şi în capacitatea de a ţine un discurs este bine  să vorbiţi.

–         Mulţi neglijează pregătirea discursului.

–         Spuneţi-le ce gândiţi, nevoile, ideile dumneavoastră şi nu ce a spus altcineva.

–         Stârneşte entuziasm.

–         Simte profunzime în ceea ce spui.

–         Notaţi orice vă trece prin gând referitor la forma sau la conţinutul subiectului respectiv iar apoi daţi-le viaţă.

–         Predicile să nu fie copiate, sunt lipsite de valoare. Pentru ca adevăratele predici sunt cele care se nasc din energia vitală a celui care le spune.

–         Nu faceţi marea greşeală de a spune prea multe într-o scurtă cuvântare.

–         Alegeţi din timp subiectul pentru a vă gândi la el oricând puteţi.

–         Luaţi un singur punct pe care vreţi să-l prezentaţi pe larg.

–         Predica nu trebuie să fie abstractă. Fiţi concreţi în ceea ce spuneţi.

–         Când vă pregătiţi discursul, analizaţi-vă discursul.

–         Citeşte ceea ce au scris alţii doar după ce v-aţi gândit voi prima data la acel subiect.

–         Adunaţi cât mai mult material pentru a putea avea mai multă încredere în voi.

–         Un discurs bine pregătit este nouăzeci la sută deja prezentat.

–         Cu cât gândurile sunt prea multe cu atât confuzia e mai mare.

–         Începe dintr-un punct şi mergi la ţintă.

–         Du fiecare idee până la capăt şi nu te mai întoarce niciodată înapoi.

–         Respectă un anumit program dinainte stabilit şi ai să mergi în linie dreaptă.

–         Enunţă datele, comunică-le acestora iar apoi discută-le în amănunt.

–         Prezentaţi argumente si contraargumente problemei, apoi faceţi o concluzie cât mai clară.

–         Obiectul de a scrie ce ai de gând să spui te obligă să gândeşti.

–         Elimină informaţiile inutile până ce rămân numai cele de primă mână.

–         Revizuiţi datele înainte de a construi discursul.

–         Încercaţi să nu vă arătaţi slăbiciunile în faţa publicului.

–         După ce aţi construit discursul repetaţi-l în minte.

–         Întipărirea, repetarea şi asocierea de idei sunt legile fireşti ale memoriei.

–         Nu-ţi amâna discursul.

–         Nici o dată nu faci progres dintr-o dată, ci treptat.

–         Nu fi timid.

–         Prin exerciţiu şi studiu poţi deveni un orator.

–         Îţi trebuie dorinţa pentru a ţine discursul.

–         Ridicaţi fruntea sus, ţineţi capul drept şi simţiţi-vă plămânii.

–         Atunci când gândiţi corect, creaţi.

–         O bună expreimare va putea face senzaţional chiar şi un subiect mărunt.

–         Publicul trebuie să simtă ca există un mesaj care e transmis direct la mintea şi sufletul vorbitorului.

–         Adresarea să fie cât mai directă.

–         Trebuie să foloseşti mult mai multă energie atunci când vorbeşti în faţa a patruzeci de persoane decât atunci când vorbeşti în faţa uneia singure.

–         E nevoie de mult exerciţiu ca să te porţi firesc în faţa publicului.

–         Sinceritatea, entuziasmul si onestitatea absolută vă vor fi de mare ajutor.

–         Pentru a putea vorbi în public învăţaţi să: subliniaţi cuvintele importante şi evitaţi-le pe cele mai putin importante. Apoi schimbaţi-vă tonul, variaţi ritmul exprimării, faceţi o pauză înainte şi după ideile importante.

–         Dacă doriţi să vă prezentaţi personalitatea la maxim, mergeţi întodeauna odihnit în faţa publicului.

–         Fiţi atenţi la mâncare, mâncaţi frugal, ca un sfânt.

–         Succesul se datorează zâmbetului său de învingător.

–         Dacă iti dai interesul faţă de public, mai mult ca sigur că publicul va fi captivat.

–         Atitudinea noastră să trezească o reacţie favorabilă.

–         Un om aflat într-un public numeros are tendinţa să-şi piardă personalitatea.

–         E mult mai usor sa faci ca oamenii să acţioneze în grup decât individual.

–         Dacă urmează să vorbeşti în faţa unui grup mic, e bine să ne alegi o încăpere mică cu cât mai multă lumină.

–         Coboară la acelaşi nivel cu ceilalţi.

–         Pe lângă harul divin, cel mai important este oxigenul. : )

–         Nu repeta un gest de prea multe ori, sau mişcări scurte, pripite, sau din cot.

–         Când eşti obosit mai bine nu ţine discursul.

–         Nu te ascunde în spatele mesei.

–         Vorbitorul trebuie să aşeze publicul în aşa fel încât acestuia să nu-i fie distrasă atenţia de cine mai intră pe uşa sau la cei care au întârziat.

–         Staţi potolit, concentrează-ţi gesturile şi vei da impresia că vei stăpânii peferect şi că sunteţi un om echilibrat.

–         Mâinile să stea relaxate, pe lângă corp, paralel cu trupul.

–         Nu imita. Gesturile unui om, sunt ca şi periuţa, trebuie să fie personale.

–         Prevederea înseamnă putere.

–         Introducerea să fie scurtă asemenea unui spot publicitar pt a capta atenţia imediat.

–         Nu faceţi glume, puţine sunt şansele ca să reuşească gluma.

–         O eficientă tehnică pt a începe ar fi să enumere calităţile cuiva.

–         Niciodată nu începe cu scuze!

–         Prima frază contează enorm pentru voi înşivă, pentru public, pentru subiect.

–         Stârniţi interesul.

–         Începe cu o întrebare pentru a putea pătrunde mai uşor în mintea omului.

–         Faceţi o prezentare amplă şi plasaţi ceea ce vă interesează într-un loc care să trezească atenţia.

–         Introducerea şi finalul sunt cele mai complicate în aproape orice activitate pe care încercăm să o stăpânim.

–         Lăsaţi ca publicul să judece daca asta este tot ce aţi avut de spus.

–         Dacă un vorbitor nu simte armonia, nu are cum să o redea.

–         Rezumaţi-vă punctele de vedere.

–         Îndemnaţii la fapte.

–         Un compliment sincer, este suficient.

–         Încheierea să fie cu umor.

–         Întodeauna lăsaţi-i râzând când vă luaţi la revedere.

–         Încheierea se poate face cu câteva versuri sau daca se poate ar fi şi mai bine cu un citat din Biblie.

–         Fiţi conşi. Fiţi concişi.

–         Scopul tău ca şi vorbitor este să clarifici ceva, să impresionezi iar apoi să convingi, să îndemni la fapte şi nu în ultimul rând să amuzi.

–         Alegeţi scopul cu înţepciune înainte de a începe discursul.

–         Evitaţi termenii tehnici.

–         Exprimaţi-vă în termeni simpli, oferind toate detaliile necesare.

–         Ambiguitatea si neclaritatea nu au ce căuta în discursul vostru.

–         Pentru a vă aminti mai uşor schiţa folosiţi-vă de desene. El trezeşte atenţia şi adesea face ca ideile să fie de două ori mai clare.

–         Reluaţi aceaşi idee cu alte cuvinte.

–         Majoritatea discursurilor trebuie să fie scurte, deci croiţi-vă materialul în funcţie de timpul pe care îl aveţi la dispoziţie.

–         Întodeauna spuneţi ceva nou.

–         Rareori veţi da greş atunci când veţi vorbi despre oameni.

–         Pentru a le menţine interesul viu publicului trebuie să le povestiţi întâmplări despre alte persoane.

–         Nu uitaţi că unu din cele mai interesante lucruri de pe lumea asta este bârfa.

–         Oamenii sunt impresionaţi de oamenii care au lucrat din greu pt a susţine discursul.

–         Vorbiţi la subiect.

–         Stârniţi interesul prin contraste, comparaţii. Interesul este contagios.

–         Stăpâniţi cât mai bine limba engelză.

–         Cuvintele noastre ne definesc.

–         Folosirea corectă şi rafinată a limbi materne dă o notă bună vorbitorului.

–         Exprimaţi-vă convingerile latentele şi vor prinde un sens universal.

–         Invidia înseamnă ignoranţă.

–         Treptat veţi reflecta gloria şi frumuseţea, dar si măreţia celor ce vă sunt aproape.

–         Un cuvânt se fixează după ce e folosit de trei ori.

–         Trebuie să aveţi curajul ca să spuneţi lucrurilor pe nume, „aşa cum le-a lăsat Dumnezeu.”

–         Nu folosi comparaţii banale.

A fi preot e o chemare sau o rusine?


Am auzit zilele trecute pe o persoana spunand: “Dar tu ce vrei sa devii? preot sau pastor cand termini scoala asta?”. Niste intrebari care a bufnit-o in ras. Dar de ce? A fi preot sau pastor e ceva gresit? A sluji lui Dumnezeu e rusinos?

1 Timotei 1:9 spune :”El, ne-a mantuit si ne-a dat o chemare sfanta, nu pentru faptele noastre, ci dupa hotararea Lui si dupa harul care ne-a fost dat in Hristos Isus, inainte de vesnicii.

Deci intelegem ca Dumnezeu este cel care hotaraste chemarea sfanta pe care trebuie sa o pastram nu pentru noi ci pentru cei din jurul nostru. Primul principiu care il gasim in acest verset este: SLUJIREA, care inseamna: a servi, a sluji pe cineva, a te da in intregime unei anumite lucrari. Revenim la intrebarea de mai sus: A sluji pe Dumnezeu e rusinos? Pentru uni crestini din pacate cuvantul predicator deja este prea uzat, prea vechi incat prefera sa il inlocuiasca cu expresi de genu: sa vezi ce tare principii are, ce misto predica incat ma unge la inima, noh sa vii tu sa il auzi pe pastorul asta… rupe tot. Ne este asa de usor sa comparam pe omul lui Dumnezeu care este trimis sa ne schimbe viata si sa ne indrepte incat ni se pare un cuvant de cartier. Perfect de batjocora. Nici nu vreau sa ma gandesc cat de suparat este Dumnezeu in acele momente cand chiar copiii Lui rad cu pofta de oamenii speciali care El i-a asezat langa noi. Am uitat ca ar trebui sa incurajam inceputurile, oricat de slabe ar fii ele sau oricat de superbe ar fi ele. Uitam sa ne rugam pentru chiar pastorul biserici in care slujim sa nu mai vorbesc despre prezbiteri sau alti slujitori (multi nici nu i-au vazut vre-odata).

Cred ca a existat o perioada in care generatiile dintre cei tineri si cei invarsta s-au rupt. Am rupt orice legatura cu modul de inchinare, de slujire, de rugaciune care erau pe vremea parintilor noastri. In loc sa preluam ce este bun de la ei am preferat sa ne facem conceptiile noastre, sa alegem muzica pe care o ascultam, sa nu fie prea lenta, daca e prea repede iara e gresit,  sa fim cu fite atuncea cand auzim o predica. Cred ca am gresit in ceea ce priveste gandirea noastra fata de Dumnezeu. Ar trebui sa ne gandim mai serios la slujirea pe care Dumnezeu a pus-o in noi, in fiecare. Cred ca am avea mult mai multi tineri care s-ar implica in biserica daca ar exista oameni care inteleg ce inseamna slujirea. Oameni de afara ar putea fi mult mai interesati de biserica sau de alte slujbe daca am fi mai deschisi in ceea ce facem. A avea incredere in Dumnezeu nu e rusine. A-ti da viata in mana Lui nu e o greseala. Deschide-ti inima si accepta-L pe Dumnezeu asa cum este El, nu cum l-am creat noi.

Poti totul in Hristos care te intareste. Amin

P.S. Vreau sa imi spuneti parerea voastra despre acest subiect. Desigur astept argumente si idei. Nimeni nu perfect si de asta vrem sa ne ajutam unu pe altu ca sa intelegem mai bine ceea ce avem de facut. Astept comentariile voastre. Multumesc anticipat.