Credinta – o mare provocare

“Apostolii au zis Domnului: “Măreşte-ne credinţa! Şi Domnul a zis: “Daca aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare şi v-ar asculta”(Luca 17:5-6). Din discuţia ucenicilor cu Domnul Isus, putem vedea ca accentul se pune pe calitatea credinţei, nu pe mărimea ei.

Credinţa nu este să vezi ceva într-un loc anume şi să crezi. Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd (Evrei 11:1). Ea este o acţiune a minţii chiar daca nu vezi nimic. Poate că normalul credinţei este o nebunie pentru lumea de azi care gândeşte raţional. Este normal să crezi că vei trece oceanul dacă eşti în vapor, dar este anormal să umbli pe ape ca Petru.

Este normal sa mergi sa cumperi vin sau orice alta bautura la o nunta dar este anormal sa bei apa transformata in vin.(Ioan 2)

Este normal să fii pedepesit pentru păcatul tău, dar este anormal să crezi că cineva a plătit ca tu să nu mai fii pedepsit.(Romani 6:23)

Este normal să îongropi pe cineva drag, dar este anormal ca dupa patru zile să învieze.

( Ioan 11).

Este normal sa bombardezi zidurile unei cetăţi ca ele să cadă, dar este anormal să le înconjori de şapte ori, sunând din trâmbiţa şi ele să cadă.(Iosua 6)

Este normal să faci operaţie la ochii ca să poţi vedea dar este anormal să facă cineva tină şi să-ţi ungă ochii iar apoi să te speli în râu ca apoi să vezi.(Ioan 9)

Valorile lumii acesteia stă în lucrurile care pot fi percepute, văzute, pipăite, mirosite, dar valorile unui creştin stau în nebunia de a te arunca în gol, în braţele Domnului Isus care te vor prinde “ca nu cumva să îţi loveşti piciorul de vreo piatră”.

Rugăciunea credinţei trebuie să se bazeze pe voia lui Dumnezeu ca să nu ceri nici odata ceva rau. Ce vei alege? Să trăieşti conform normalului sau să crezi în Cuvântul lui Dumnezeu?

Doamne, măreşte-ne credinţa!

Diavolul in muzica

Chiar daca religia si stiinta sunt, prin definitie, notiuni contrastante, arta, un element abstract si strain razboiului ideologic dintre Biserica si comunitatea stiintifica, a reusit sa traseze in Evul Mediu un liant subtil intre cele doua. Convingerea straveche a Scolii ezoterice a lui Pitagora, aceea ca sunetele influenteaza anumite stari si emotii umane, a coincins cu decizia de mai tarziu a Bisericii Romano-Catolice de a interzice tritonul in muzica medievala, pe motiv ca acesta reprezenta semnul blasfemic al Diavolului.

Desi putini oameni o stiu, chiar si astazi, muzica joaca in viata noastra un rol mai important decat cel aparent si imediat pe care oricine il poate percepe. Nu mai este pentru nimeni un secret faptul ca sunetele sunt create prin simpla miscare a aerului dar, structurate in portative si organizate muzical, ele pot influenta individul si chiar societatea. Valentele muzicii sunt numeroase, diverse si uneori contrastante. Ascultarea unor frecvente sporeste concentrarea si imbunatateste capacitatile cognitive, muzica fiind cu succes folosita in anumite terapii medicale. La anumite rezonante, tot muzica poate distruge materia, casand sticla sau sfaramamd pietrele. Este si un eficient “mediu” de stocare cronologica, prezentand particularitati diverse in functie de incadrarea sa istorica. Mai presus de toate insa – fenomen atent studiat de psihologi si manipulatori – muzica poate ingloba stari, ganduri si emotii pe care le poate transmite individului sau maselor, inoculand imagini si idei, uneori intamplator, alteori controlat.

Biserica Romano-Catolica a Evului Mediu a interzis folosirea in muzica bisericeasca a intervalului denumit triton, care reprezinta o sectiune formata din 3 tonuri sau 6 semitonuri succesive. Biserica zilelor in care muzica sacra era singura tolerata considera tritonul prea disonant pentru a fi folosit in procesiunile liturgice, gasindu-l incompatibil cu sfintenia. De aceea, fetele bisericesti au aruncat in ilegalitate acest interval muzical, suspectandu-l de provenienta demonica, in virtutea senzatiilor cu caracter ludic si sexual pe care le invoca. Biserica are si astazi, adanc ascunse in Vatican, mostre de muzica pe care o considera intunecata si muzica pe care o catalogheaza drept puternica si inaltatoare.

Intervalul Diavolului are acum o gama foarte larga de stiluri muzicale care il folosesc, in special muzica de film, jazz si blues. Multe filme au in ele ceea ce muzicienii numesc Capitanul Triton, un exemplu fiind si serialul animat “The Simpsons”, a carui tema muzicala abunda in ritmuri de acest fel.

Indiferent, insa, de povestea reala a Intervalului Diavolului, legatura romantica intre Lucifer si si muzica va continua la nivel religios sau popular si, indiferent de natura influentei sale, muzica va ramane un factor important de determinare emotionala in randul oamenilor.

Sursa: BBC

Combatere convingatoare (1)

Zilnic ne intalnim cu oameni care invoca tot felul de scuze atunci cand li se vorbeste despre manturirea sufletului lor si nu vor sa primeasca mantuirea adusa in dar de Isus Christos. Un doctor pe nume R.G. Lee ne da niste raspunsuri la cele mai des scuze intalnite atunci cand vine vorba despre mantuirea lor (a oamenilor).

Scuza intai: „Mai intai vreau sa ma aranjez in afaceri, sa-mi cladesc un viitor. Mai pe urma voi avea timp sa ma si crestinez”. Raspunsul lui la aceasta afirmatie este ca indiferent de profesie sau indeletnicire, nu trebuie sa permitem aceasta sa ne vaduveasca de bincubantarile cerului. Averea sau succesul in afaceri nu trebuie salaste sa ecpliseze privilegiul de a deveni un copil a lui Dumnezeu, „ Si ce-i foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul?”(Marcu 8:36).

Scuza a doua: „Eu nu sint pacatos”. Lee raspunde: „Dar Dumnezeu spune:” Nu este nici unul neprhanit, nici unul macar” (Rom.3:10). „Dar Scriptura afirma ca toata lumea e robita de pacat, asa incat promisiunea, data prin credinta in Isus Cristos, sa fie data celor ce cred”(Gal. 3:22).

Scuza a treia: „Sunt destul de bun in starea actuala”. Dumnezeu spune ca esti destul de rau, nu destul de bun, chiar fara sa fi facut nici o fapta rea, doar in virtutea faptului ca te-ai nascut in aceasta omenire, care mosteneste firea veche a lui Adam. Dar oamenii in starea lor rea comit acte rele, frecventeaza locuri rele, au ganduri rele si-l resping pe Isus Cristos, pentru ca mintea lor e rea. Nimeni nu e din fire bun. Sau daca totusi esti tun, de ce sa nu-l recunosti pe Isus, care este un la modul suprem?

Scuza a patra: „Nu sunt mai rau decat altii”. Asa cum un violonist nu-s v-a acorda viara lui dupa o alta vioara ci dupa pian, sau asa cum zidarii nu se pot lipsi de firul de plumb, de nivela, si de echer nici noi nu trebuie sa ne lasam viata condusa de aproximari sau comparatii cu altii. Nu fi atat de sigur ca esti mai bun decat multi din biserica ta. Poate ca acestia L-au marturisit pe Isus inaintea oamenilor, cum ne cere El sa facem , in vreme ce tu n-ai facut acest lucru. In plus nu-ti este ingaduit sa judeci pentru a te justifica. Tu nu esti salvat sau pierdut prin faptele altora.

Scuza a cincea: „ Daca-ai stii ce slab sunt eu”! Isus spunea: „Pe cel cu mintea statornica Tu-l vei tine intr-o pace desavarsita, pentru ca se increde in Tine. Incredeti-va in Domnul pe vecie, caci Domnul Dumnezeu este Stanca eterna” (Isaia 26:3.4). Deci cine ne tine? Domnul cel Atotputernic. Cum va tine? „Intro pace desavarsita”. In ce conditii? Atunci cand mintea e statornicita asupra lui Dumnezeu – incearca sa nu te ingrijorezi ci sa te increzi. In cine? In Dumnezeu. Cat timp? Tot timpul. De ce? Pentru ca e stanca eterna.

Scuza a sasea: „Mai mult de-atat nu pot face. Asta-i tot ce pot sa dau mai bun”. Dar cata vreme te-ai silit sa dai tot ce ai mai bun? Apoi, ai reusit sa faci ceea ce ti-ai propus? Cat timp ti-a trebuit sa te pregatesti pentru cer? Ce s-ar intampla daca ai muri acum? Adevarul e ca binele cel mai mare pe care-l poti face este sa recunosti ca nu te poti salva singur, ca singurul lucru pe care-l poti face este sa CREZI!

Scuza a saptea: „Sunt prea mare pacatos”. Isus a venit sa ii mantuiasca pe cei pierduti, pe toti pacatosii. „O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvantul care spune: <<Cristos Isus a venitin lume ca sa mantuisca pe cei pacatosi>> – dintre care cel dintai sunt eu!”(I Timotei 1:15). Cu greu va muri cineva pentru un om drept, desi pentru un om bun poate se va gasi cineva sa moara. Dar Dumnezeu isi demonsteaza dragostea Sa pentru noi prin fautl ca, pe cand eram noi inca pacatorsi, Christos a murit pentru noi.

Scuza a opta: „Cineva, care se predinte credincios, m-a nedreptatit”. Nu contest acest lucru. E foarte posibil sa se fi intamplat asa, dar e aceasta un motiv suficient sa-l nedreptatim pe Dumnezeu si sa-L insulti pe Cristos, care te-a iubit si S-a dat pe Sine pentru tine? „ Cine crede in Fiul are viata vesnica, dar oricine nu asculta de Fiul nu va vedea viata, ci minia lui Dumnezeu ramane peste el” (Ioan 3:36)

Scuza a noua: „Ar trebui sa renunt la prea multe lucruri”. E mai bine sa renunti la toate decat sa iti pierzi sufletul. Pune pe Cristos si sufletul tau mai presus de orice. E prea mult oare sa renunti la niste imitatii de perle in schimbul unor nestimate adevarate? Sa dai tarana pentru a primi diamantele? Poate fii prea mult sa lasii zdremtele ca sa primesti *briliantele?

Scuza a zecea: „Daca ma pocaiesc, vor rade oamenii de mine.” Mai bine sa rada oamenii de tine, decat Dumnezeu! „De aceea si eu acuma voi rade de nenorocirea voastra; imi voi bate joc atunci cand va da napasta peste voi” (Prov. 1:26) Evita tovarasiile rele! „Nu calca pe cararea celor rai si nu umbla pe carea celor nelegiuiti! Calea celor rai insa este ca intunesciul adanc; ei nici nu stiu de ce se impierdica” (Prov. 4:14,19)

Saptamana viitoare voi continua cu alte zece scuze pe care oamenii le spun zilnic. Acum ca stii probleme cu care se confrunta prietenii tai si in acelasi timp ai si un raspuns iti doresc sa fi puternic in ceea ce vei face. Domnul sa fie cu tine si in tine de fiecare data cand vei avea ocazia sa ii vorbesti unui prieten despre Dumnezeu. Am mai spus aceasta fraza si vreau sa o reamintesc. E timpul sa il cunoastem pe Dumnezeu asa cum este El, nu cum l-am creat noi.

___________________________________________________________________________________________________

 

*diamant şlefuit în dublă piramidă cu numeroase faţete pentru accentuarea reflexului luminii.

Sursa preluata din: „Biblia Deschisa”