Gânduri pentru “Săptămâna mulţumirii” 2009
de Silaghi Felicia
“Doamne câtă frumuseţe ai pus în jurul nostru !!!!!
Trecem pe lângă toamnă şi nici nu avem timp să-i vedem culorile extraordinare. Trecem pe lângă un parc şi nu vedem fântâna arteziană pe care un om s-a trudit să o proiecteze, un altul să o facă, iar eu ….. nici nu mă opresc să o bag în seamă. Cerul care îşi schimbă în fiecare zi culoarea şi norii care ne transmit fiorii toamnei şi totodata tristetea lor că nu mai sunt miile de păsări care să-l brăzdeze de dimineaţă şi până noaptea tarziu. Ce minunat sunt îmbinate culorile florilor din parcurile care cu multă grijă cei mai neînsemnaţi oameni ai societăţii le schimbă sezon după sezon, iar eu poate că nu mă opresc să le privesc darmite să multumesc Domnului pentru ei şi pt toţi cei care se ostenesc ca să-mi încânte privirea decorând tot în jurul meu. Privind în jur văd atâta culoare cum niciodată nu am văzut … a dispărut cenusiul … Aleluia!!!!! Doamne îţi multumesc pentru familia mea, pentru prietenii mei pentru duşmanii mei, pentru vise şi gânduri, pentru şoapte şi cuvinte, pentru nevoi împlinite, pentru sănătate fizică şi spirituală şi pentru cei care nu uită să ne ajute.
Nu lăsa Doamne niciodată cerul fără nori, casă fără copii, fântână fără apă, pământul secetos şi biserică fără slujitori.”
“A costa nu este acelaşi lucru cu a merita “
de Emanuel Silaghi
“Invăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.” Matei 8:18-22 Mă întâlnesc adesea cu drumul Tău înaintea paşilor mei şi cu promisiunea mea de a merge pe el oricând şi oriunde, dar numai Tu ştii cu adevărat de câte ori am refuzat costul, prins fiind de teamă, comoditate, lipsa pasiunii sau pentru că fiind om supus slăbiciunii am dat uitării meritul urmării Tale indiferent de cost. Aici, în Tine, acestea două: costul şi meritul se întâlnesc pentru a merge împreună, nu se exclud reciproc. Oare înaintea promisiunii stă întotdeauna voinţa?
A te urma pe Tine va însemna poate a nu aparţine nici unui loc, a-mi lăsa urmele pe un pământ bătătorit făra să-şi amintească nimeni de ele, alegerea aceasta nu-mi va oferi drepturi în felul lumii. Da, va însemna să mă pot lăsa citit ca fiind slab, om de pe urmă, privelişte de dispreţuit din partea oamenilor, nebun fără motiv. Înseamnă să mă bucur cu statutul de a fi privit ca şi gunoiul acestei lumi.
Adesea voinţa cu care-mi rostesc promisiunea e speriată de cost dar încurajată de merit. Iar meritul uneori pare a nu fi altul decât tocmai crucea purtată de-a lungul pribegiei mele, dar ce poate fi mai încântător pentru un fiu al Tău decât să semene cu Hristos. Atunci gândul îl leg de cer şi-l port mai uşor.
Pentru că suntem oameni, în orgoliul nostru alegem să ne gândim mai întâi la noi. Fuga şi disperarea arată relaţia şi drumul pe care alegem să mergem. Scuzele sunt fără de folos atunci când vine vorba despre dorinţa de a-L urma. E meritul Lui pentru că tu ai fost conceput să fii creat după chipul şi asemănarea Lui fără ca să plăteşti ceva pentru asta.
„Isus i-a zis: „Vulpile au viziuni şi păsările au cuiburi; dar Fiul omului nu are unde-Şi odihni capul.” Ce lucru profund şi poate greu de înţeles că Dumnezeu ne prezintă simplitatea, smerenia, dedicarea Lui pe acest pămâmnt. Fără haine scumpe, maşini cât mai bune, case spaţioase. Mi-L imaginez doar cu o haină pe El şi cu o pereche aproape ruptă de la atâta drumeţie propovăduind Cuvântul.
Oare de câte ori mi-am pus întrebarea: Sunt gata să las totul şi sa Te urmez? Caut să devin aşa cum Tu vrei să devin? Oare nu am prea multe lucruri materiale şi altul moare singuratic şi trist la marginea străzii mele? Ce şi cât mă costă ca eu să aleg să Te urmez? Merită? A-L urma pe El nu te costă nimic, pentru că preţul meritat a fost plătit! Primul pas îl fac chiar acum, fără ca să îmi pară rău de nimic de ceace las în urma mea.
POT – câştiga o luptă!
“În Romania e posibil orice”, citat cunoscut de mulţi români. Proverbul în sine arată că romanul are un potenţial extraordinar doar ca uneori nu ştie cum să îl folosească. De ce? Pentru că nu a citit instrucţiunile înainte şi din cauza aceasta am ajuns să fim de râs în faţa altor ţări. Înfine, ideea mea este alta: de ce nu vrem să scoatem în evidenţă potenţialul din noi pentru ai învăţa pe alţi lucruri bune? Mă simt binecuvântat pentru că sunt român şi în acelaşi timp îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tine indiferent ce naţie eşti.
“Poţi totul în Hristos care te întăreşte”(Filipeni 4:13), Pavel vrea să ne prezinte patru aspecte pozitive. “Poţi” este gândirea pozitivă, el Pavel, vrea să scoată în evidenţă că este vorba despre acţiunea pozitivă. Asta înseamnă că dacă gândirea ta pozitivă este corectă atunci şi rezultatul va fii pozitiv. “Totul” ne arată credinţa pozitivă. O persoană mai puţin încrezatoare ar fii spus: “Pot sa fac anumite lucruri”, dar Pavel crede că poate face toate lucrurile. El are şi o putere pozitivă: “în Hrisots, care mă întăreşte”. Când ne măsurăm posibilităţile, trebuie să o facem nu prin ceea ce vedem în noi înşine, ci prin ceea ce vede Dumnezeu în noi. Dumnezeul nostru este Cel ce “poate să facă, prin toate câte cerem sau pricem noi”(Efeseni 3:20). Nici nu ne putem imagina ce vrea Dumnezeu să facem cu vieţiile noastre. Acest verset ne arată că nu doar românul “poate” ci oricine cauta. In Biblie spune: Căutaţi mai întâi Împarăţia cerurilor şi toate celalate lucruri vi le voi da pe deasupra. Atata timp cât rămâi lângă Dumnezeu, indifferent în ce circumstanţe eşti, fie ea o problemă interioară, fie un sentiment rău faţă de cei de langă tine, îţi vei da seama că POŢI să iubeşti şi să te iubeşti aşa cum eşti. Interesant că El ne iubeşte necondiţionat şi noi nu putem să ne acceptăm aşa cum suntem. Dar în cele din urmă Dumnezeu le-a îngăduit toate lucrurile. De ce? Ca noi să înţelegem că ceea ce PUTEM face e un dar din partea lui numit har.
Caută să-ţi depăşeşti limitele, pentru că este cineva care poate mult mai mult decât tine şi care aşteaptă să te ajute cu mare dragoste şi cu o dragoste necondiţionată. Întodeauna vor fi obstacole care te vor împiedica să urci mai sus dar tu ţine minte că Poţi totul în El. Poţi să faci o ţară întreagă să se simtă mândră de numele ei prin faptele tale.
De ce ne facem “cruce”?
realizat de Emanuil Silaghi
Stau şi azi să mă gândesc la aceasta întrebare: De ce fac oameni cruce? Aceasta întrebare s-a născut când pe tramvai un tânăr privea niste fete. Era prea concentrat la acele fete incat la un moment dat prietenul lui vorbea singur. Sunetele si gesturile care le-a folosit pentru a le atrage atentia nu prea aveau effect, doar ca oamenii din jurul lui mai ca nu i-ar fii “tras o palma” pentru felul in care se comporta cu acele fete. La una din staţii era o biserică mare ortodoxă. Tânărul s-a uitat pentru cateva secunde la ea si apoi şi-a facut cruce. Dar nu dupa multe secunde a si “uitat” de crucea facuta si isi continua “distractia”.
Gestul lui a stârnit în mine o mulţime de întrebări cum ar fi: cine are voie să facă cruce? Ce semnifică acest gest de a-ţi face cruce? A ajuns Dumnezeu să fie de unică folosiţă doar pt a da impresia că ne gândim la El?
Un lucru ii cert: Dumnezeu e nu o marioneta! El nu joaca dupa cum credem noi ca am vrea sa joace si totusi avem impresia ca El ne salveaza doar pt ca noi pt cateva minute ne gandim la Divinitate. El este un Dumnezeu suprem, care a creat cerurile, pamantul si a dat viata omului pentru ai aduce slava si glorie. De cate ori ne regasim in situatia acestui tanar? De cate ori “trecem” pe langa Dumnezeu si avem apoi impresia ca El e bun si iarta indiferent de greselile mele?
Ortodoxi, spun ca semnul cruci a fost folosit încă din vremea Bisericii primare, atât în actele de cult cât şi din când în când, ca semn de recunoaștere, de apartenenţă la comunitatea creștină, ca un semn de prietenie într-un anumit sens, din cauza persecutiilor împotriva creștinilor. Prima referinţă cunoscută la semnul Crucii apare în scrierile lui Tertulian (cca. 160-225 d.Hr.), care afirmă despre creştini că “la fiecare pas și la orice mișcare, când intră sau ies, când ne punem hainele şi încălţămintea, când mergem la baie, când stăm la masă… în toate lucrările noastre zilnice ne însemnăm pe frunte cu semnul”.
Ca şi răspuns la întrebarea „Când putem face cruce” am descoperit că în timpul rugăciunii, creştinii ortodoxi fac semnul crucii oridecâteori se face o referire directă sau implicită la cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. Se face semnul crucii înainte de începerea oricărei rugăciuni, la trecerea pe lângă o biserică, la intrarea în biserică și la iesire, cât şi înăuntrul bisericii, ca o formă de rugăciune către Dumnezeu care este prezent în ea sau pur si simplu ca semn de evlavie şi inchinare. Mirenii (laicii) ortodocsi fac semnul crucii ca o formă de închinare înaintea unei icoane. Preoţii au mult mai mutlte ocazii specifice de a face semnul Crucii.
Am vazut ce înseamnă acest simbol al crucii si urmeayă să ne vedem cine poate să facă asa ceva? Semnul crucii are si alte variante: poate fi facut în aer pentru a binecuvnata obiecteleţ preoţii indeosebi il pot face asupra persoanelor ca o formă de binecuvântare.
Din exemplul de mai sus nu putem spune ca băiatul era unul din credincioşii bisericii; În cele din urmă cred că multe din gesturile noastre, sunt doar niste blasfemii la adresa lui Dumnezeu şi nici nu ne dăm seama de ele. Ştim că trebuiesc făcute într-un anumit contex sau cadru. Am ajuns să trăim o rutină, să facem lucuri care şi pentru noi sunt obositoare şi unori plictisitoare. Oare când ne vom trezi din acest somn care ne face să ne simţim neîmpliniţi? Oare câtă vreme ne vom uita după frumuseţile din jurul nostru călcând decalogul fară să ne dăm seama?
Cum să vorbim în public – PRINCIPII ESENTIALE -
- Vei reuşi daca vei încerca
- Cîştigă încrederea în sine şi curajul de a gândi calm şi clar.
- Daca vei exersa vei persevera.
- Orice discurs public cu adevarat reuşit trebuie să se caracterizeze printr-o doză de emoţie.
- Începe cu o dorinţă puternică şi îndîrjită.
- Urmează scopul cu perseverenţă.
- Trebuie tot timpul să vă gândiţi la ce înseamnă pentru voi obţinerea acestei abilităţi.
- Trebuie pornit la drum cu entuziasm pentru a ajunge triumfători.
- Fixaţi-vă o anumită seară pe săptămână în care să citiţi.
- Să ştii exact despre ce vreţi să vorbiţi.
- Aveţi încredere în voi.
- Pentru a capăta curaj, purtaţi-vă ca şi cum aţi fi deja curajos, cu o voinţă de fier, şi cu siguranţă curajul va înlocui teama.
- Înainte de a vă adresa publicului e bine să trageţi aier în piept vreme de treizeci de secunde.
- Apreciaţi-vă la adevărata valoare.
- Vorbiţi încrezători de parcă toată lumea aceea v-ar datora bani. 
- Nu vă încheiaţi şi descheiaţi nervos nasturii de la haină, nu vă jucaţi cu inelul şi nu vă frecaţi mâinile.
- Atacaţi-vă temerile.
- Concentraţi-vă.
- Investiţi suflet în mesaj.
- Vorbiţi ca şi cum aţi fi hotărâţi să îl transmiteţi.
- Exersaţi, exersaţi, exersaţi.
- Pentru a dezvolta încrederea în voi şi în capacitatea de a ţine un discurs este bine să vorbiţi.
- Mulţi neglijează pregătirea discursului.
- Spuneţi-le ce gândiţi, nevoile, ideile dumneavoastră şi nu ce a spus altcineva.
- Stârneşte entuziasm.
- Simte profunzime în ceea ce spui.
- Notaţi orice vă trece prin gând referitor la forma sau la conţinutul subiectului respectiv iar apoi daţi-le viaţă.
- Predicile să nu fie copiate, sunt lipsite de valoare. Pentru ca adevăratele predici sunt cele care se nasc din energia vitală a celui care le spune.
- Nu faceţi marea greşeală de a spune prea multe într-o scurtă cuvântare.
- Alegeţi din timp subiectul pentru a vă gândi la el oricând puteţi.
- Luaţi un singur punct pe care vreţi să-l prezentaţi pe larg.
- Predica nu trebuie să fie abstractă. Fiţi concreţi în ceea ce spuneţi.
- Când vă pregătiţi discursul, analizaţi-vă discursul.
- Citeşte ceea ce au scris alţii doar după ce v-aţi gândit voi prima data la acel subiect.
- Adunaţi cât mai mult material pentru a putea avea mai multă încredere în voi.
- Un discurs bine pregătit este nouăzeci la sută deja prezentat.
- Cu cât gândurile sunt prea multe cu atât confuzia e mai mare.
- Începe dintr-un punct şi mergi la ţintă.
- Du fiecare idee până la capăt şi nu te mai întoarce niciodată înapoi.
- Respectă un anumit program dinainte stabilit şi ai să mergi în linie dreaptă.
- Enunţă datele, comunică-le acestora iar apoi discută-le în amănunt.
- Prezentaţi argumente si contraargumente problemei, apoi faceţi o concluzie cât mai clară.
- Obiectul de a scrie ce ai de gând să spui te obligă să gândeşti.
- Elimină informaţiile inutile până ce rămân numai cele de primă mână.
- Revizuiţi datele înainte de a construi discursul.
- Încercaţi să nu vă arătaţi slăbiciunile în faţa publicului.
- După ce aţi construit discursul repetaţi-l în minte.
- Întipărirea, repetarea şi asocierea de idei sunt legile fireşti ale memoriei.
- Nu-ţi amâna discursul.
- Nici o dată nu faci progres dintr-o dată, ci treptat.
- Nu fi timid.
- Prin exerciţiu şi studiu poţi deveni un orator.
- Îţi trebuie dorinţa pentru a ţine discursul.
- Ridicaţi fruntea sus, ţineţi capul drept şi simţiţi-vă plămânii.
- Atunci când gândiţi corect, creaţi.
- O bună expreimare va putea face senzaţional chiar şi un subiect mărunt.
- Publicul trebuie să simtă ca există un mesaj care e transmis direct la mintea şi sufletul vorbitorului.
- Adresarea să fie cât mai directă.
- Trebuie să foloseşti mult mai multă energie atunci când vorbeşti în faţa a patruzeci de persoane decât atunci când vorbeşti în faţa uneia singure.
- E nevoie de mult exerciţiu ca să te porţi firesc în faţa publicului.
- Sinceritatea, entuziasmul si onestitatea absolută vă vor fi de mare ajutor.
- Pentru a putea vorbi în public învăţaţi să: subliniaţi cuvintele importante şi evitaţi-le pe cele mai putin importante. Apoi schimbaţi-vă tonul, variaţi ritmul exprimării, faceţi o pauză înainte şi după ideile importante.
- Dacă doriţi să vă prezentaţi personalitatea la maxim, mergeţi întodeauna odihnit în faţa publicului.
- Fiţi atenţi la mâncare, mâncaţi frugal, ca un sfânt.
- Succesul se datorează zâmbetului său de învingător.
- Dacă iti dai interesul faţă de public, mai mult ca sigur că publicul va fi captivat.
- Atitudinea noastră să trezească o reacţie favorabilă.
- Un om aflat într-un public numeros are tendinţa să-şi piardă personalitatea.
- E mult mai usor sa faci ca oamenii să acţioneze în grup decât individual.
- Dacă urmează să vorbeşti în faţa unui grup mic, e bine să ne alegi o încăpere mică cu cât mai multă lumină.
- Coboară la acelaşi nivel cu ceilalţi.
- Pe lângă harul divin, cel mai important este oxigenul. : )
- Nu repeta un gest de prea multe ori, sau mişcări scurte, pripite, sau din cot.
- Când eşti obosit mai bine nu ţine discursul.
- Nu te ascunde în spatele mesei.
- Vorbitorul trebuie să aşeze publicul în aşa fel încât acestuia să nu-i fie distrasă atenţia de cine mai intră pe uşa sau la cei care au întârziat.
- Staţi potolit, concentrează-ţi gesturile şi vei da impresia că vei stăpânii peferect şi că sunteţi un om echilibrat.
- Mâinile să stea relaxate, pe lângă corp, paralel cu trupul.
- Nu imita. Gesturile unui om, sunt ca şi periuţa, trebuie să fie personale.
- Prevederea înseamnă putere.
- Introducerea să fie scurtă asemenea unui spot publicitar pt a capta atenţia imediat.
- Nu faceţi glume, puţine sunt şansele ca să reuşească gluma.
- O eficientă tehnică pt a începe ar fi să enumere calităţile cuiva.
- Niciodată nu începe cu scuze!
- Prima frază contează enorm pentru voi înşivă, pentru public, pentru subiect.
- Stârniţi interesul.
- Începe cu o întrebare pentru a putea pătrunde mai uşor în mintea omului.
- Faceţi o prezentare amplă şi plasaţi ceea ce vă interesează într-un loc care să trezească atenţia.
- Introducerea şi finalul sunt cele mai complicate în aproape orice activitate pe care încercăm să o stăpânim.
- Lăsaţi ca publicul să judece daca asta este tot ce aţi avut de spus.
- Dacă un vorbitor nu simte armonia, nu are cum să o redea.
- Rezumaţi-vă punctele de vedere.
- Îndemnaţii la fapte.
- Un compliment sincer, este suficient.
- Încheierea să fie cu umor.
- Întodeauna lăsaţi-i râzând când vă luaţi la revedere.
- Încheierea se poate face cu câteva versuri sau daca se poate ar fi şi mai bine cu un citat din Biblie.
- Fiţi conşi. Fiţi concişi.
- Scopul tău ca şi vorbitor este să clarifici ceva, să impresionezi iar apoi să convingi, să îndemni la fapte şi nu în ultimul rând să amuzi.
- Alegeţi scopul cu înţepciune înainte de a începe discursul.
- Evitaţi termenii tehnici.
- Exprimaţi-vă în termeni simpli, oferind toate detaliile necesare.
- Ambiguitatea si neclaritatea nu au ce căuta în discursul vostru.
- Pentru a vă aminti mai uşor schiţa folosiţi-vă de desene. El trezeşte atenţia şi adesea face ca ideile să fie de două ori mai clare.
- Reluaţi aceaşi idee cu alte cuvinte.
- Majoritatea discursurilor trebuie să fie scurte, deci croiţi-vă materialul în funcţie de timpul pe care îl aveţi la dispoziţie.
- Întodeauna spuneţi ceva nou.
- Rareori veţi da greş atunci când veţi vorbi despre oameni.
- Pentru a le menţine interesul viu publicului trebuie să le povestiţi întâmplări despre alte persoane.
- Nu uitaţi că unu din cele mai interesante lucruri de pe lumea asta este bârfa.
- Oamenii sunt impresionaţi de oamenii care au lucrat din greu pt a susţine discursul.
- Vorbiţi la subiect.
- Stârniţi interesul prin contraste, comparaţii. Interesul este contagios.
- Stăpâniţi cât mai bine limba engelză.
- Cuvintele noastre ne definesc.
- Folosirea corectă şi rafinată a limbi materne dă o notă bună vorbitorului.
- Exprimaţi-vă convingerile latentele şi vor prinde un sens universal.
- Invidia înseamnă ignoranţă.
- Treptat veţi reflecta gloria şi frumuseţea, dar si măreţia celor ce vă sunt aproape.
- Un cuvânt se fixează după ce e folosit de trei ori.
- Trebuie să aveţi curajul ca să spuneţi lucrurilor pe nume, „aşa cum le-a lăsat Dumnezeu.”
- Nu folosi comparaţii banale.
Ţesătorul
Deseori El ţese tristeţe, Iar eu, în mândria mea prostească Uit că El vede partea de sus, Iar eu pe cea de jos.
Până când războiul de ţesut nu va înceta, Iar suveica nu v-a înceta să zboare, Dumnezeu nu v-a desface pânza Şi nici nu v-a explica de ce face ceea ce face.
Pentru modelul pe care El l-a conceput Firele negre sunt la fel de folositoare În mâna abilă a Ţesătorului Precum firele aurii şi argintii.
Efectele Televiziuni (new 2009)
Efectele comunicării audio-video
asupra dezvoltării şi funcţionării creierului
Încă din anii `60, Mc Luhan susţinea că: nu comunicarea este mediul transmis ci mediul prin care se realizează comunicarea (the medium is the message). Tot el mai spune că: nu e important ce vedem la televiyor ci faptul că ne uitaăm la televiyor. Fiecare mediu – televiuziunea, în mod special – ne face sa ne suportăm într-un anumit fel la lumea care ne înconjoara, ne modeleayă comportamentul, percepţiile şi universul de gândire.
Când privim la televizor, ne spun studiile de specialitate, undele cerebrale trec din starea beta în starea predominant alfa şi teta. Ce înseamnã aceasta, concret? Undele beta apar în creier “pe parcursul proceselor de gândire, de analizã şi decizie” când mintea noastrã se concentreazã asupra unei sarcini. Undele alfa şi teta – de o frecvenţã mai micã – domină activitatea corticală când suntem relaxaţi, respectiv când suntem în starea de somn uşor. Ce înseamnã aceasta şi mai concret? Că în mod real gândim mult mai puţin atunci când ne uitãm la televizor.
În America, spre exemplu, începând de la vârsta de 2 ani, oamenii petrec în faţa televizorului în medie 3ore şi 40 de min. Zilnic. S-a ajuns ca ecranul să fie mai bun prieten al copiilor, tinerilor şi mai târziu ai adultilor.
Efectele televiziunii merg până acolo, încât remodelează omul în intregime. În locul omului natural, al omului religios, al omului narativ, al omului oral, al omului ascetic, al omului interiorizat etc., apare un tip uman care şi’a pierdut toate aceste capacităţi, funcţii şi puteri. Creierul uman este alcãtuit din paleocortex (în principal sistemul limbic) şi cortex. Prima unitate este “centrul fiziologic al emoţiilor”, selecteazã informaţiile înainte de a trimite cãtre cortex pentru cã acesta sã le prelucreze. Tot el este “sediul impulsurilor şi al acţiunilor imediate, negândite, cele ce presupun o participare intensã şi reacţia spontanã”. Cortexul, cea mai importantã parte a creierului uman, este sediul tuturor proceselor mentale superioare, al reflexiei şi limbajului, al gândirii abstracte – adicã a tot ceea ce ne diferenţiazã din punct de vedere neurologic de animale. Din cauza vitezei foarte mari de derulare a imaginilor şi a acţiunii pe micul ecran, sistemul limbic nu are timpul necesar filtrãrii normale a informaţiei cãtre cortex (timp pe care, altfel, stimulii din realitate sau din actul lecturii i-l acordă cu prisosinţă). Ce se întâmplã atunci? Ca într-o cetate sub asediu, mintea noastră nu se mai poate apăra, iar informaţia pãtrunde nefiltratã, nesortată conform capacitãţii naturale a creierului. Acest lucru, avertizeazã Jerry Mander, Valdemar Setzer, Fred şi Merrelyn Emery sau Marshall McLuhan, favorizeazã trimiterea mesajelor direct în subconştient.
Efectele negative
Efectele sunt mai funeste decât s-ar aştepta orice pesimist. Sub influenţa televizorului, creierul se modifică structural, mai ales la vârste fragede. Dintre numeroasele consecinţe menţionate în volum, voi enumera numai câteva :
- diminuarea considerabilã a capacitãţii de învãţare (imaginea nu este un bun stimul pentru învãţare, ca dovadă studiul lui Stern care concluzioneazã ca 51 % din cei chestionaţi au fost incapabili sã indice mãcar un titlu de ştire dintr-un întreg program informativ urmãrit cu câteva minute înainte!). În aceastã privinţã, cititorul este atenţionat asupra faptului cã deşi pãrinţii sunt adesea mândri de cunoştinţele dobândite de micuţi de la televizor, acelea nu sunt decât nişte cunoştinţe incidentale, datorate nu unei structuri cognitive articulate, ci simplei capacitãţi de absorbţie şi reproducere a informaţiei (aceeaşi pe care o au, la o turaţie mult diminuatã, papagalii vorbitori). În realitate, sub asediul imaginilor succedându-se rapid, stimulându-i violent simţurile, copilul este privat de posibilitatea de a-şi crea singur în minte, propriile imagini, scenarii şi ipoteze.
- deficienţe de învãţare – LD - learning disabilities (sindrom cu care, afirmã dr. Margaret Wang, specialist psihopedagog, au fost diagnosticaţi în 1988 în jur de 15.000 de elevi americani sãptãmânal! ), corelat cu ADHD – deficienţe de atenţie şi hiperactivitate, afecţiune de care suferã astãzi o treime din copiii americani şi nu numai.
- incapacitatea de a asculta cu atenţie – în zilele noastre, teletinerii percep numai cca. 180.000 sunete, spre deosebire de cei de acum 25 de ani, apţi a distinge aproximativ 300.000 ;
- dependenţa – nu mai este azi un fapt nou că în lume sunt sute de milioane de oameni dependenţi de televizor. Studiile sociologice arată că oamenii – chiar plãtiţi sã nu se uite pentru o perioadã la televizor – sunt incapabili de a-şi respecta angajamentul. Explicaţia nu este deloc una complexă: având în vedere starea de relaxare rapidã pe care TV-ul o livreazã, omul se obişnuieşte treptat cu pasivitatea, aşa cum s-ar obişnui cu un drog. Confortul provoacã slãbirea funcţiilor normale ale organismului, încercând sã li se substituie ;
- epilepsia TV (crize convulsive apãrute la persoane neepileptice în timpul vizionãrii programelor de televiziune), care ajungea în 1998 la cote uluitoare precum 8 la mie în Franţa sau Japonia. Tot în Japonia, tot în 1998, la 16 decembrie, 700 de copii (!!) au fost transportaţi de urgenţã la spital, dupã vizionarea unui episod din desenele animate Pokemon, în care personajul Pikachu “se afla în mijlocul unei explozii de luminã” ;
- efectul hipnotic al televiziunii – atunci când privim la televizor, suntem decuplaţi de la lumea înconjurãtoare. Acest fapt este cauzat de frecvenţa uriaşã a imaginilor proiectate pe ecran (într-o singurã secundã, sursa emiţãtoare de luminã “clipeşte” de … 25 sau 30 de ori, iar creierul percepe aceasta), dar şi a schimbãrilor fulgerãtoare de cadru uzitate constatã cã frecvenţa schimbãrilor de plan variazã între 11,5 schimbări / minut la o emisiune obişnuitã şi cota debilă de 25-30 schimbări / minut la videoclipuri.
Fireşte, dezastrul individual este dublat şi de unul social. În partea a II-a a studiului, autorul demonstreazã, pe urmele lui Marshall McLuhan, că mediile de comunicare ne influenţeazã mai mult decât mesajele care se transmit prin ele. Televiziunea, oricât ar pretinde, nu este capabilã de a transmite decât un anume gen de informaţii, stimulenţi ai emoţiei, nu ai reflecţiei raţionale. Mai mult, Virgiliu Gheorghe constatã pe baza studiilor trei metode prin care televiziunea este cu adevărat aptã de a modela comportamentul individului sau societãţii (dincolo de retorica parfumată a “libertãţii de opţiune”). Le enumãr pe scurt :
1. Funcţia de agendă a mass-media.
Televiziunea, arogându-şi poziţia autoritarã de “fereastră cãtre lume”, de “sursă credibilã”, selecteazã dupã propriile preferinţe ştirile, evenimentele, problemele pe care le considera importante, pretinzând cã agenda mediatică este în deplină concordanţă cu preferinţele şi interesele reale ale publicului. Ca urmare, o problemã cu adevãrat relevantã pentru o comunitate are toate şansele sã rãmânã în umbra mãrunţişurilor. Ecranul nu reflectã realitatea, ci o deformeazã, iar dovadă poate sta orice jurnal de ştiri din România sau de aiurea – avalanşă de bârfe şi nimicuri politice sau sportive, de orori filmate pãtimaş, de tematici şi abordãri stupide.
2. Efectul de cultivare
O analizã desfãşuratã de o echipã de cercetãtori coordonatã de G. Gerbner pe o perioadã de 13 ani concluzioneazã existenţa a 410 teme, idei şi simboluri recurente în mesajele televizate. De asemenea, se pare cã telespectatorii care se uitã la televizor peste 4 ore pe zi au o tendinţã mult mai mare de a da crezare “valorilor, faptelor şi ideologiilor dominante” (e.g. dependenţii de televizor, rupţi de lumea realã, consumatori aprigi de “ştiri de la ora 5” supraestimeazã riscul de a deveni victimã unei violenţe). Emiţând în flux continuu, cuprinzând o plajã uriaşã de telespectatori, pretinzând credibilitatea programelor difuzate (construite pe aceleaşi şabloane, forţând creierul uman sã urmãreascã, în inerţie şi reflex, aceleaşi trasee de gândire), televiziunea este fãrã îndoialã un excelent deformator de opinie.
3. Dictatura opiniei publice sau spirala tãcerii
W. Lippmann, cunoscutul politolog american, constatã cã ne-am obişnuit sã ne raportãm la “opinia publicã” ca la un lucru sacru, infailibil. Orice act, oricât de nociv sau de imoral, dacã poartă avizul opiniei publice, trebuie impus tuturor. Nu e greu de înţeles cã cei care controleazã mass-media au acces, prin urmare, la instrumentul optim pentru manipulare. Prof. P. Dobrescu observã (pe baza unui articol de specialitate aparţinând lui E.M. Neumann) ca aşa-zisa “majoritate” în numele cãreia, conform principiului schilod “publicul asta cere” este una simbolicã, nu statisticã. Se produce astfel o separare : cei care susţin un anumit comportament – chiar deviant, depravat, periculos – apar mai des la televiziune pentru “a milita”, în timp ce aceia care sunt împotriva acelui comportament, chiar dacã sunt majoritari, vor tãcea intimidaţi pentru a nu cădea victimă blamului, fiind deci mai puţin reprezentaţi în public, încurajând prin absenţa lor discursul celorlalţi. Ca urmare, de pe poziţia ei “omniscientă” şi “omnipotentă”, televiziunea poate impune progresiv orice fel de atitudine.
Promovând o mentalitate nihilistă, “structurată” pe pilonii eroticului, violenţei şi magicului oferiţi ca manifestãri normale ale eului, televiziunea ne transformă din oameni lucizi, apţi de a dezvolta singuri raţionamente, în consumatori lacomi ai nimicului colorat, obezi fizic, dar vlăguiţi mental şi sufleteşte, în Arguşi graşi şi înapoiaţi.
Viitorul nu suna bine!
Oamenii vor manca carne artificiala, vor bea apa desalinizata si vor trai pana la 120 de ani, toate acestea in viitorul nu foarte indepartat. Scriitorul rus de literatura science-fiction, Vladimir Streletsky, a elaborat o lista a viitoarelor “achizitii” ale omenirii, folosindu-se de predictiile futurologilor, de profetii, dar si de proiectele viitoare ale oamenilor de stiinta. Chiar daca nivelul atins de stiinta va revolutiona viata pe Pamant, viitorul lui Streletsky arata putin cam infricosator.
2009-2025: robotii androizi vor fi utilizati in productia industriala;
2010: oamenii de stiinta vor dovedi ca sufletul uman supravietuieste mortii;
2010-2012: tari din Europa, America si regiunea Pacificului se vor uni sub forma unor blocuri regionale. O coalitie rusa-chineza va intrerpimde o misune de succes pe Luna;
2011: va fi inventat vaccinul impotriva SIDA;
2011-2023: Estul Mijlociu va crea o presiune demografica asupra Europei, iar numarul emigrantilor va creste considerabil. Democratia va cunoaste o criza in Europa si in Statele Unite, prin urmare, liderii acestora vor aborda forme de conducere autoritare;
2012: vor fi sintetizate medicamentele de marire a activitatii creierului;
2013: va fi construita prima plantatie pentru cresterea carnii artificiale;
2015-2025: resturile radioactive vor fi colectate de pe Pamant si deversate in spatiu;
2016: rezervele de petrol vor fi pe sfarsite;
2025: inceputul crizei globale de apa potabila. Cercetatorii vor gasi modalitati pentru a extinde durata de viata umana pana la 120 de ani;
2026: va fi creata inteligenta artificiala;
2027: vor fi receptionate primele semnale radio ale civilizatiilor extraterestre;
2029: aparitia cyborgilor; 2030: noi masuri impotriva imbatranirii umane;
2060: prima colonie umana pe Marte;
2090: primele orase subacvatice;
2114: omenirea va stabili primele contacte cu civilizatiile extraterestre.
Sursa: Pravda
